''Aşa mult te-am visat,
Că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreagă
Şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
Izvorul vocii tale ce-mi e atât de dragă.
Aşa mult te-am visat,
Încât braţele mele, cercând să te cuprindă,
Se regăsesc în cruce peste piept
Şi mult mă tem că n-or mai putea ţine
Trupul tău cald vreodat'
Şi că reala ta ivire ce-mi bântuie închipuirea
De prea lungi ani de zile,
Umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat,
Că nu-mi ajunge timpul
Spre-a mă trezi din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
Expus cu-ntreaga-mi fire,
Oricărui semn de viaţa, de dor adânc de tine
Tu, singura-mi speranţa
Şi-a vieţii mele sens.''
R. Desnos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu