duminică, 10 februarie 2008

o singură zi...

...aseară am fost la hipermarket să fac cumpărături; ok, o să spuneţi că nu e nimic nou sau neobişnuit în asta şi aveţi dreptate; dar să vezi oameni fericiţi în jurul tau, oameni care zâmbesc vă spun eu, e ceva neobişnuit; e drept, cei mai mulţi erau tineri care se opreau în faţa ofertelor de dulciuri ambalate care mai de care mai atrăgător; apoi, mi-am amintit...da, se apropie ziua îndragostiţilor, asta e secretul acestei explozii de zâmbete şi bună dispoziţie...

păcat că e doar o singură zi pe an...ce puţin le trebuie oamenilor să poată zâmbii...

Un comentariu:

Amelia spunea...

Da, ne trebuie asa de putin ca sa putem zambi, si totusi parca o facem tot mai rar. Nu crezi ca e ciudat ca nu mai stim sa ne bucuram de micile minuni ale lumii? Nu crezi ca e ciudat ca nu mai stim sa ne oprim sa admiram un ghiocel, ca nu mai avem rabdare sa privim spre soare, ca nu mai putem sa ne oprim pe loc sa ascultam mugurii plesnind?