''Secunda nesfârşită deşteaptă o amintire caldă
În flacăra lunii ce m-atinge şi mă scaldă.
Când tremură al meu suflet în unduirea ei
Închid în timpul veşnic ochii trişti ai mei.
Degeaba tot visez departe în spaţiul infinit
Degeaba caut în trecut un înţeles nedefinit.
Suspinele se plimbă rând pe rând prin mine
Par o tăcere infinită dinspre azi spre mâine.
Potrivnică mi- e soarta acum în întuneric
Toate visele-mi sunt doar umbre în nimic.
Tot ce azi îmi pare veşnic, mâine e trecut
Şi tot ce azi îmi pare viitor, mâine e pierdut.
Merg mereu în faţă pe calea mea pustie
La fiecare pas îmi pare mai deşartă mie.
E greu să crezi în nimicul sufletului tău
Să uiţi tot ce e bine şi să iubeşti ce-i rău.
Viaţa în faţă te priveşte, niciodată mulţumită
Şi de i-ai da totul din tine, tot s-ar uita nefericită.
De alegi azi bine mâine rău, viaţa-ţi aparţine
Ci nu privi în urmă la ce n-a fost să fie.
Mereu te vei izbi de zidurile vieţii-n drum
Tu caută mereu să le dobori în praf şi scrum.
Speranţa care piere azi, pierdută v-a râmâne
Dar mâine vei vedea în locu-i altele o mie.''
Daniel Chiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu