În drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de tine, de chipul tău blând
Îmi spune mereu...în curând...în curând.
De dorul acesta ce-mi arde în piept
Veghez şi tresar şi Te-aştept şi te- aştept.
La orice sclipire tresar îngânând;
O, vino te rog...mai curând...mai curând"
Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist şi de ciudat
să simţi c-asemeni unui fir subţire
ceva frumos din tine s-a sfărmat.
Şi nu mai ştiu anume ce, şi-anume când,
căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ţi vine să porneşti, de alţii întrebând
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
"ne vom aduce aminte
de toate pân' la urmă
şi oricât de departe
destinele ne-or duce
mereu şi pretutindeni
oricând şi or' şi unde
oricum, până la urmă
aminte ne-om aduce"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu