Nu întotdeauna eram eu "încântată" de acest Valentine's day, chiar dacă în urmă cu ceva vreme cineva nu uita să-mi aducă frezii în această zi...apoi...nu i-am mai dat importanţă; în ultimii trei ani chiar a trecut pur şi simplu ca oricare altă zi...
Astăzi având de rezolvat nişte probleme prin oraş am fost plăcut surprinsă să văd din nou oameni veseli, zămbind ( e drept erau foarte mulţi tineri) care vroiau să cumpere un mic cadou persoanei dragi... i-am văzut cu câtă "pasiune" alegeau o floare sau un moştrofonţ şi cât de greu le-a fost să se hotărască...oferta de kitsh-urilor a fost foarte bogată dar cu toate astea dacă avea-i răbdare să cauţi putea-i să găseşti ceva drăguţel.Acum, după ce am văzut cât bine le face oamenilor, ce stare de bucurie aduce acest Valentine' s day, cred că nu mai are nici o importanţă dacă e o sărbătoare românească sau nu...şi la urma urmei cui îi pasă...dacă asta ne face mai veseli şi puţin mai fericiţi, atunci înseamnă că e ok..
Vă mai amintiţi legenda acestei zile ? este chiar frumoasă...pe vremea Împăratului roman Claudiu al II-lea, care având multe războaie, a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaţilor nu vroiau să meargă în luptă, vroiau să stea acasă cu soţiile şi copiii; Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă, astfel bărbaţii din Roma nu se mai puteau căsători. Un preot, Valentin, căsătorea în secret cupluri. El făcea cununiile în locuri secrete, astfel ca împăratul să nu-l poată găsi dar cu toate astea, Valentin a fost descoperit şi dus în faţa Impăratului care i-a cerut să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman. Valentin a refuzat şi pentru asta el a fost întemniţat şi condamnat la moarte.Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către toţi prietenii săi şi le-a semnat "Adu-ţi aminte de Valentin al tău"...îmi amintesc că eu primeam frezii în această zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu