dacă am avea timp să ne oprim doar o clipă din alergarea continuă şi să privim în jurul nostru, am vedea cum în fiecare zi se schimbă ceva...dimineţile au miros de pământ umed, soarele stă mai mult pe cer şi are o îmbratişare mai caldă...atingerea blândă a primăverii e tot mai aproape de noi, trebuie doar să ne oprim din alergarea continuă....
Un comentariu:
Mereu ma cuprinde o neliniste ciudata cand vine primavara. Poate o fi doar astenia. Desi nu cred... De fiecare data cand simt putin soare pe obraji, incep sa ma furnice mainile, picioarele, si imi vine sa sar in sus de fericire.
Pacat ca primaverile noastre sunt umbrite de la o vreme incoace...
Trimiteți un comentariu