...de cele mai multe ori tăcerea spune multe; de cele mai multe ori tăcerea trădează şi întotdeauna, dar întotdeauna tăcerea doare...şi chiar dacă tăcerea spune mai multe decât ai vrea să ştii, tot e greu să înţelegi de ce s-au întâmplat toate, de ce a trebuit să primeşti "încă o lecţie despre oameni"...dar până la urmă accepţi că te-ai înşelat, accepţi că ai fost prea încrezătoare, îţi recunoşti toate greşelile şi mergi mai departe; nu contează cum mergi, important este să mergi, să nu priveşti în urmă şi mai ales să nu regreţi nici un cuvânt pe care l-ai spus, să nu regreţi că ai fost sinceră, să nu laşi durerea din suflet, regretele şi dezamăgirile să te îngenunchieze; eşti o femeie puternică care şi-a acceptat de multă vreme destinul, care a avut curaj să rişte când a dat glas trăirilor şi sentimentelor ei, pe care le-a adunat mai apoi ca pe nişte cioburi fiindcă nu au folosit nimănui; trebuie să mergi înainte, pentru că eşti o femeie puternică care şi-a recunoscut înfrângerile, care deşi a avut parte de multă suferinţă, a rămas un om bun, un om pe care unii au folosit-o, au rănit-o, sau au uitat-o...eşti o femeie care a rătăcit o vreme printre oameni şi vorbe, dar care a regăsit drumul pe care trebuie să meargă, a regăsit drumul singurătăţii...şi când te vei întreba "cu ce" sau "unde" ai greşit, priveşte atentă în sufletul tău, acolo o să găseşti răspunsul...pentru că, ai un suflet frumos, pentru că ai un suflet bun, şi nimeni nu va putea schimba asta, nimeni nu va putea lua ceea ce simţi, ceea ce ai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu