...între noi s-a pus o lume întreagă şi nu mai ştiu unde, şi cum să te găsesc; nu mai ştiu unde să te caut, unde să-ţi mai spun că mi-e dor; între noi s-a pus lumea şi tot întunericul nopţilor mele de singurătate şi nu-ţi mai pot spune că timpul fără tine nu mai vreau să fie timpul meu...nu mai ştiu, nu mai am unde să te caut, unde să te aştept...şi mi-e dor pur şi simplu de tine; tu, cel de ieri, cel dintotdeauna, tu cel dintr-un alt colţ de lume...mi-e dor de tine în fiecare zi a lumii mele reale şi nu mai vreau să fie atâtea piedici între noi...prea multă împotrivire, prea mult timp pierdut căutându-te, aşteptându-te...nu mai am timp, nu mai vreau să am timp pentru că nu mai vreau să vină încă o toamnă fără tine şi oricâtă lume ar sta între noi vreau să te iau de mână, să nu-ţi mai dau drumul niciodată şi să te duc într-o lumea diferită de a ta şi de a mea...vreau să te duc într-o lume care să fie doar a noastră, o lume fără "justificări, aluzii, reproşuri şi explicaţii complicate", o lume fără piedici, fără promisiuni şi să-ţi arăt cât mi-a fost de dor...să-ţi dau toată iubirea pe care am adunat-o în tot timpul în care te-am căutat iar tu să-mi spui că nu ţi-e frică de atâta iubire, că ştii ce să faci cu ea, şi apoi să mă laşi să te iubesc aşa cum ştiu, aşa cum mi-am dorit în tot timpul meu....vreau să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne-a fost dată în lumea noastră, pentru că de când mi-ai atins sufletul...am ştiut că pe tine te-am aşteptat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu