...ultimele zile de vară; soarele a trecut de multe ore linia asfinţitului şi din când în când, valurile şterg urmele paşilor din nisip...în depărtare câţiva pescăruşi îşi caută cu disperare perechea...e linişte şi sunt înconjurată numai de pământ, de cer, de stele şi de apă...toate sunt pentru mine, toate mă răsfaţă...nisipul mă ascunde, cerul mă luminează, stelele mă găsesc...sunt eu, melancolică şi visătoare, eu, cu sufletul şi inima pline de speranţă şi emoţie...sunt eu şi întinderea nemărginită a mării...este tăcere, apă, cer şi pământ şi dau toate clipele mele de acum pe clipele unui trecut nu prea îndepărtat şi aş vrea să fii lângă mine...te-am aşteptat prea multe anotimpuri...aş vrea să fii alături de mine cu mâna uitată într-a mea, şi să simţi emoţia din sufletul meu pentru că e semn de iubire...sau, pentru tine nu mai are nici o importanţă...poate totul a fost doar visul unei nopţi de vară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu