clipa de lumină...

„nu ştiu cum ne-am pierdut,
dar ne-am pierdut şi mergem la pas cu timpul
departe,
departe,
de parcă nici nu ne-am fost vreodată două zâmbete
înlănţuite într-o inimă ce bătea
nebuneşte,
nebuneşte
nu ştiu cum te-am lăsat,
dar te-am lăsat să pleci fără să ştiu că împreună cu tine
ai dus toate visele, viaţa şi inima mea
cum aş putea?
cum aş putea?

CUM?
să uit de tine, dacă inima mea bate peste tot
unde eşti tu???

Ramona Sandrina  Ilie