Trăim pierduţi fără de rost în lume;
Indiferenţi, nu ştim când mai iubim,
Căci ce-am iubit cândva a lăsat urme.
Ne pierdem în destine rătăcite
Şi sufletul nu-şi mai găseşte locul.
Închis-am dragostea-n morminte,
Iar Dumnezeu ne-a rătăcit norocul.
Gravăm în minte legi bătute-n cuie
Cum că iubirea-ar fi o slăbiciune.
Din suflet vrem să facem o statuie,
Iar într-o zi o vom găsi ruine.
Uităm că-i câmp de renunţări şi lupte
Întreaga şi frumoasa noastră viaţă,
Cu întuneric ne închide-n noapte,
Cu soare ne trezeşte-n dimineaţă.''
Adriana Paula
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu