tango black sau ultimul tango...

...prima zi de octombrie; o zi rece, întunecată şi ploioasă de toamnă; o toamnă în care tu, te pregăteşti de ultima plecare spre o altă lume, o lume din care eu nu mai fac parte...prima zi de octombrie în care dansăm ultimul tango...un tango trist şi dureros la fel ca şi despărţirea noastră...un tango care acum este doar pentru noi şi despre noi...un tango care va fi martorul unei iubiri trăite în taină, un tango pe care îl vom dansa fără să mai spunem ceva; acum doar ochii o să vorbească  pentru noi, în ei vor fi toate întrebările şi răspunsurile noastre nerostite...în ochii tăi care ascund o mare tristeţe, şi-n ochii mei care cu greu îşi pot stăpâni lacrimile pentru că nu înţeleg de ce, de ce a trebuit să se întâmple aşa....de ce ţie, de ce mie, de ce nouă, de ce acum când ne-am găsit...de ce dansăm ultimul tango?...un tango black care acum este despre dragoste, dorinţă, despărţire şi durere...un tango black în care apropiindu-mă de tine te privesc în ochi cu o dorinţă pe care nu vreau să o mai ascund...o dorinţă din care să înţelegi că atingerea mea vrea să-ţi descopere trupul iar mângâierile mele vor să înveţe fiecare parte a corpului tău...o dorinţă din care să înţelegi că iubindu-te cu disperare şi cu patimă, o să-mi amintesc de fiecare parte a corpului tău, de mirosul pielii, de fiecare cuvânt nerostit...o dorinţă din care să înţelegi că o să-mi fie dor de tine, că o să mă gândesc la tine în fiecare zi în care vom fi despărţiţi şi chiar dacă destinul a fost nedrept cu noi încă odată, o să trecem peste toate obstacolele, peste toată distanţa dintre noi şi "când o să mă cauţi, dacă va fi să fie, o să ne regăsim" pentru că sufletele pereche se regăsesc în timp chiar dacă la început de octombrie au dansat ultimul tango...