'' Şi când nu pot să mă rog, iubesc mai mult. Iubesc şi sărut mâini ce cândva m-au rănit. Ochi ce m-au judecat. Inimi ce m-au alungat. Iubesc şi îmbrăţişez tare, tare de tot, orice suflet ce m-a făcut cândva să plâng. Iubesc şi sărut uşor peste orice rană făcută cândva de cei ce m-au iubit prea puţin. Sau prea mult. De cei ce m-au înţeles prea puţin. Sau deloc. şi mulţumesc cu iubire în gând. Pentru rana ce m-a învăţat să zbor. Pentru suferinţa ce m-a făcut să caut bucuria pe care nu ţi-o poate lua nimeni. Şi după ce iubesc în gând tot ce ar fi în mod normal mai greu de iubit, iubesc aşa, pur şi simplu.''
Alexandra Svet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu