Acolo unde este ziuă mereu
Şi tu ştii că aici, unde-i noapte întruna
Nu pot adormi nici eu.
E prea devreme pentru somn
Amintirile noastre se întâlnesc la jumătate de drum
Cum să nu le laşi să se sărute
Demult o făceam noi, amintirile o fac acum.
Ce mai faci, îţi e bine
Departele aşa-i că doare puţin?
La ora asta am fi stat amândoi într-o odaie mică
Şi poate am fi sorbit o cupă cu vin.
Ştiu că îţi sunt uneori insomnie
Şi tu iubito – mai am dreptul să-ţi spun iubito?-
Îmi eşti insomnie la fel
Nu dormim unul din pricina celuilalt
De parcă patul, întins pe două continente, ar fi prea strâmt
Şi nu mai încăpem în el.
De la două capete de lume
De la două capete de univers
Ne spunem unul altuia ceva ca un fel de noapte bună
Ca şi când am recita un vers.
Nu te preface, nu te preface, nu
Ştiu că nu dormi nici tu.”
Lucian Avrămescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu