...se lasă noaptea; încă o noapte de întuneric şi sigurătate, încă o noapte în care îmi doresc să fie cu mine; să stea lângă mine, aproape de sufletul meu…încă o noapte de dor, cu gândul la el, la puţinul timp pe care l-am avut împreună…încă o noapte cu gândul la timpul şi lumea care s-a pus între noi…nu ştiu dacă mă caută, nu ştiu dacă se mai gândeşte la mine în nopţile lui de singurătate, dar ştiu că-i datorez tot ceea ce am devenit de când ne-am întâlnit; el mi-a arătat ce înseamnă să nu te simţi singur, să nu te simţi al nimănui şi să nu doară iubirea; el mi-a arătat ce înseamnă să te poţi sprijini pe cineva, el mi-a făcut zilele frumoase…e noapte, e întuneric şi e târziu...prea târziu pentru amândoi şi chiar dacă timpul a trecut peste noi, avem în ochi o sclipire...o sclipire care înseamnă iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu