...a nins la sfârșit de noiembrie; a nins cu fulgi mari și deși, a nins așa cum am visat în toate nopțile mele de singurătate...a nins cu fulgi pe care i-am adunat unu câte unu în palma mea și-n părul meu lăsând-ui apoi să se topească peste pleoapele ochilor mei închiși într-un gând despre tine...în ceas de noapte, fulgii s-au oprit într-un nor de unde îngerii au plecat unu cate unu în căutarea noastră...a noastră, cei de altădată nu cei de acum, lăsându-ne speranța că odată ne vom regăsi în această viață, singura ce ne-a fost dată pe acest pământ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu