’’Mă înclin în faţa timpului
Pentru a-l înduioşa de neputinţa mea
Ce naşte coşmaruri în ceasuri târzii,
Motive de strigăte şi de beţii.
Şi timpul trece…
Blestem timpul şi ale lui secunde
Ce trec ca o dulce amăgire,
Secerând în cale şi stropii de candoare
Şi clipe de virtute şi suferinţe ascunse.
Şi timpul tot mai trece…
Mă împac cu clipa bătrână de aşteptare,
În plictiseala mea uitând a mai şi râde,
Trezindu-mă pe acelaşi drum
Golit de sentimente şi întristare.
Şi timpul va tot trece…’’- Cristina Hossu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu