La începutul lumii Dumnezeu a trimis un înger la toate plantele ca acestea să spună cum vor să arate. Numai păpădia nu ştia ce să-i spună îngerului, aşa că el a mai lăsat-o o zi să se hotărască. În ziua aceea păpădia, rugându-se, a dat cu ochii de soare şi văzând cât e de frumos s-a hotărât să arate ca el, să fie galbenă şi frumoasă ca soarele. Apoi a văzut luna şi s-a răzgândit, vroia să arate ca luna…să fie albă, rotundă, frumoasă. Apoi a văzut şi stelele şi i-au plăcut şi acelea. Când a venit iar îngerul la ea tot nu ştia ce să ceară, pentru că vroia să fie ca soarele, ca luna şi ca stelele…nu era hotărâtă...văzând-o aşa, Dumnezeu i-a dăruit, când înfloreşte, strai de soare-aurit, când se scutură, o lună mică pare, apoi dacă sufli peste ea, steluţe trimite-n depărtare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu