...după o noapte infiorător de călduroasă în care aerul devenise irespirabil, zorii zilei de azi au adus nori negri de ploaie; undeva în depărtare, dincolo de linia apusului, unde noaptea îşi ascunde umbrele, câteva fulgere luminau cerul iar tunetele se auzeau tot mai ameninţător; simţeam cum frica începe să mă cuprindă dar cu toate astea îmi doream din tot sufletul o ploaie torenţială, o ploaie care să răcorească aerul şi pământul ars de razele soarelui...şi apoi, a început...câţiva stropi, un fulger şi apoi tot mai tare, tot mai puternică cu stropi mari şi grei care se izbeau cu furie parcă de pământ; îmi place când ploaia cade drept, întotdeauna mi-am imaginat că sunt nişte săgeţi aruncate din cer înspre noi... îmi place puterea pe care o au stropii când lovesc pământul, îmi place senzaţia de dominare a tot ce ating ei, îmi place să le simt mirosul proaspăt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu