sfârşit de iulie...

...a mai trecut o lună de vară; o lună cu trei zile de iubire, o luna cu trei zile de magie trăite într-o lume ireală...apoi, au rămas doar zile de aşteptări şi întrebări, zile în care mi-a fost dor de tine în fiecare zi a lumii reale; mi-a fost dor de felul în care m-ai făcut să mă simt, mi-a fost dor de visele mele cărora le-ai dat aripi atunci când le-ai găsit făcându-mă să cred că toate aşteptările mele nu au fost în zadar... mi-a fost dor de tine pentru felul în care m-ai învăţat să-mi "deschid sufletul fără teamă", să nu mai ascund nimic din ceea ce pot da, să înţeleg că tu eşti suflet din acelaşi suflet cu al meu, să înteleg că tu eşti sufletul meu pereche...

…o sa-mi fie dor de tine în toate zilele ce vor veni, pentru că dincolo de dorul meu eşti tu, cu felul tău complicat şi totuşi frumos de a fi; o să-mi fie dor de tine în fiecare zi, pentru că tu m-ai înţeles, tu ai avut răbdare cu mine şi m-ai învăţat că viaţa nu înseamnă doar lacrimi şi durere...o să-mi fie dor de tine, pentru că ştiu că eşti acolo, undeva la mijlocul distanţei dintre vis şi realitate...