şi oricât de departe destinele ne-or duce...

                            Prieten drag,
                            Ne cunoaştem de-o viaţă.
                            De ani şi ani, lângă mine te ştiu.
                            Mi-ai dat mereu  cu-n surâs, o povaţă
                            Şi-n ceasul greu mi-ai fost sprijinul viu.
Prieten drag,
Ce-mi aperi drumul în tăcere
M-ai însoţit la fericire şi durere.
Te chem din nou, stând cu gândul de vorbă
La ceas târziu, să mă ierţi dacă-ţi scriu....
                             Îţi aminteşti?
                             Ne întrebam adeseori "Ce e iubirea?"
                             Tu m-ascultai
                             Şi-ţi ascultam la rândul meu destăinuirea...
                             Iubirea? da, e doar un vis îndepărtat
                             Prea îndepartat...
                             Un vis frumos, chiar prea frumos
                             Să poată fi adevărat.
Prieten drag,
Iubirea nu-i aşa departe,
De ani şi ani tăcerea noastră ne desparte.
Dar dacă tu crezi şi acum că iubirea
E un simplu vis, să mă ierţi că ţi-am scrïs.