''Pe-o margine de vis
s-au oprit culorile toamnei toate…
Pe-o margine de sărut
te-ai aşezat ca roua dimineţii mele dintâi
când am pipăit culoarea zorilor împreună...
Pe-o margine de clipă,
te-am aprins ca pe o candelă în altarul iubirii
şi te-am numit OM
atât cât să îţi simt sufletul călătorind prin mine
ca printr-un labirint.
Pe-o margine de gest
te-am căutat în formele neştiute
ale norilor bântuiţi de furtună.
Erai aici, demult, de la facerea lumii
aşteptându-mă să vin cu braţele încărcate
de florile pământului răscolit
de prea multa iubire...
Pe-o margine de suflet
te-am aşezat
că să-mi umpli orele de singurătate
şi să visam împreună la noi,
cei cu lumina în păr,
cei cu soarele în mâini,
cei cu buzele uscate de dor,
cei care nu cunoaştem
decât păcatul de a iubi
infint de departe,
infinit de mult,
infinit…
de infint.''
L. Mossora
s-au oprit culorile toamnei toate…
Pe-o margine de sărut
te-ai aşezat ca roua dimineţii mele dintâi
când am pipăit culoarea zorilor împreună...
Pe-o margine de clipă,
te-am aprins ca pe o candelă în altarul iubirii
şi te-am numit OM
atât cât să îţi simt sufletul călătorind prin mine
ca printr-un labirint.
Pe-o margine de gest
te-am căutat în formele neştiute
ale norilor bântuiţi de furtună.
Erai aici, demult, de la facerea lumii
aşteptându-mă să vin cu braţele încărcate
de florile pământului răscolit
de prea multa iubire...
Pe-o margine de suflet
te-am aşezat
că să-mi umpli orele de singurătate
şi să visam împreună la noi,
cei cu lumina în păr,
cei cu soarele în mâini,
cei cu buzele uscate de dor,
cei care nu cunoaştem
decât păcatul de a iubi
infint de departe,
infinit de mult,
infinit…
de infint.''
L. Mossora
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu